Zona Calimanesti-Caciulata are o existenta îndelungata, semnalata prin tezaurul de monede dacice si castrele de la Jiblea si Arutela. Pe timpul împaratului Hadrian (117 - 138 d.Hr.) apele de la Bivolari au fost folosite de romani si de populatia daca la termele Arutela.

Prima mentiune documentara apare în condica Mânastirii Cozia, pe 20 mai 1388, când prin documentul amintit, Mircea cel Batrân primeste de la Nan Udaba "locul numit Calimanesti pe Olt", pe care acesta îl inchina Mânastirii Cozia.

Spre deosebire de alte sate, satul Calimanesti era liber de taxe si alte munci. Dar aceste drepturi sunt incalcate de Radu II (1421) si mai târziu de catre toti domnitorii pâna la Radu Mihnea (1611), care îi obliga pe locuitorii Calimanestiului sa aiba grija de drumul pâna la mânastirea Cozia.
In 1646, locuitorii satului se rascoala pentru a-si câstiga libertatea, dar interventia mânastirii si a trupelor domnesti au dus la aservirea satului.

În 1543, lânga Mânastirea Cozia s-a înaltat Bolnita, de catre Radu Paisie. La Bolnita Coziei, numerosi negustori straini, bei turci si pase, precum si unii dintre faimosii domnitori ai Tarii Românesti, si-au tratat suferintele. De asemenea, multi revolutionari pasoptisti (Radu Sapca, Dinicu Golescu si altii) si-au gasit aici loc de odihna si popas.

La Calimanesti si Cozia, domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a bucurat de o primire entuziasta din partea locuitorilor, atunci când a vizitat regiunea Oltului în iunie 1859, dupa unirea Principatelor Române.

Prima atestare documentara a localitatii dateaza din 1386 însa pe teritoriul localitatii componente Pausa au fost descoperite urmele unei vechi asezari romane ce purta numele de Arutela sau Alutela. În anul 1890 Calimanesti-Caciulata devine statiune iar în anul 1927 Calimanesti primeste statutul de oras.

Primele cercetari asupra efectelor terapeutice ale acestor ape au fost facute de dr. Mayer în 1829, din porunca domnitorului Grigorie Ghica, continuate apoi în anul urmator de catre C. Fr. Siller.
În 1830 sunt facute primele amenajari iar lucrarile de captare vor fi facute în anul 1848 de catre Constantin Golescu. Doctorul francez Joseph Caillat, care în 1854 a poposit o vreme pe meleaguri valahe, a procedat în anul 1859 la analiza apelor minerale de la Calimanesti.

La 27 mai 1855, Carol Davilla ramâne impresionat de calitatile curative ale apelor din zona Calimanesti-Caciulata si propune înfiintarea aici a unui stabiliment pentru ostasi, similar celui existent la Olanesti. Tot în acesti ani faima izvoarelor creste, la recomandarea lui Carol Davilla facând cura cu apa de Caciulata împaratul Frantei, Napoleon al III-lea, miraculosul remediu contra litiazei renale fiindu-i trimis la Paris cu diligenta. De efectele aceleasi ape s-au bucurat ulterior împaratul Austro-Ungariei, Frantz-Joseph, presedintele Frantei Emil Loubet, arhiducele austro-ungar Leopold Salvatore.

In 1873, apele minerale de la Calimanesti sunt medaliate la Expozitia de la Viena, iar în 1893 primesc "Diploma de Grand-Prix" si medalia de aur la Expozitia internationala de produse alimentare si ape minerale de la Bruxelles. Primele pavilioane pentru cura de apa minerala dateaza din anul 1910.

< Inapoi